Transformarea sticlei în oglindă: între istorie și design

Posted on

Oglinda, cu o istorie vastă, dar și cu un proces ce s-a adaptat vremurilor, a fost considerată, încă de la începuturi, posesoare de puteri magice. Dar te-ai întrebat vreodată cum sunt realizate oglinzile? În acest articol trecem în revistă începuturile, design-ul și modul în care obiectul „mistic”  a fost creat.

Oglinda: materiale și începuturi 

În urma cu opt mii de ani, în Anatolia, actuala Turcia, era creată prima oglindă, materialul utilizat fiind sticla vulcanică – obsidianul negru. Începând de atunci, Egiptenii Antici au început utilizarea metalelor lustruite, precum cuprul, în producția de oglinzi rotunde și ornamentale destinate în principal clasei sociale superioare. Pe măsură ce civilizațiile au descoperit metode de producere a aliajelor metalice, dar și suflarea sticlei, oglinda a fost revoluționată, iar astfel a apărut oglinda modernă din sticlă.

Încă din primul secol d.Hr., romanii au fost primii care au fabricat sticla necesară producției de oglinzi, plumbul fiind stratul folosit pentru reflexie. Oglinzile constau în discuri metalice convexe de bronz, staniu și argint, cu sticla în mijloc. O influență majoră a fost cea a venețienilor, cunoscuți pentru tehnicile lor de producție a sticlei, cât și modelele aparte. 

Photo Credit

Oglinda modernă: descoperirea formulei magice

Oglinzile din sticlă de argint își au începuturile în Germania, în urmă cu mai bine de 200 de ani, mai precis în anul 1835, când chimistul german Justus von Liebig a dezvoltat procesul de aplicare a unui strat subțire de argint metalic pe o bucată de sticlă transparentă. Această formulă „magică” a fost curând adaptată și permanent îmbunătățită, permițând astfel producerea în masă a oglinzilor. În prezent, oglinzile sunt tot mai utilizate, însă oamenii nu le mai consideră speciale și surprinzătoare. 

Design 

În ceea ce privește obținerea unui design deosebit, cât și a unei oglinzi calitative, regularitatea suprafeței este vitală, atunci când facem referire la realizarea acesteia. Astfel, foile de sticlă durabile și plate devin o principală caracteristică, ce este apoi completată de o acoperire specifică ce influențează design-ul și aspectul final al oglinzii. În general, materialul de acoperire este ales în funcție de reflexivitatea și durabilitatea cerute și, de asemenea, în funcție de scopul utilizării oglinzii. 

Un pas esențial în fabricarea oglinzilor constă în modelarea și tăierea corectă a semifabricatelor din sticlă. Materiile prime sunt tăiate, în primul rând, cu ajutorul unei pietre de diamant, iar mai apoi,  sunt așezate în mașini de rectificat optic ce folosesc o placă de șlefuire și un tip special de lichid (abraziv), pentru a netezi și uniformiza întreaga suprafață. În faza finală, materialul reflectorizant va avea un vaporizator aplicat pe acesta care încălzește acoperirea până la punctul de evaporare.

Photo Credit

Tehnologia avansată permite, în prezent, o tehnică îmbunătățită de fabricare a sticlei, oglinzile fiind astfel de o calitate mult mai ridicată față de cele realizate cu câteva decenii în urmă, cât și mult mai accesibile pentru populație. Designerii optează pentru sticla ușoară, dar rezistentă,  ce permite realizarea unor modele variate de oglinzi. 

Photo Credit

Oglinzile joacă un rol important într-o mulțime de aplicații optice complexe, de la sisteme de citire pe bază de laser, până la telescoape și microscoape și scanere de coduri de bare și playere CD. În plus, acestea sunt folosite în decorarea spațiilor rezidențiale, cât și a celor comerciale. Indiferent pentru ce model optezi, asigură-te că materialul utilizat este de o calitate superioară, iar imaginea reflectată nu prezintă distorsiuni optice.

Photo Credit

0 Comments

Leave a comment

Your email address will not be published.